31 ianuarie 2013

Prajitura rasturnata cu ananas


Familia mea trece  in revista cu zambetul pe fata cumparaturile pe care le fac saptamanal si pe care, in lipsa de alti spectatori, le prezint cu mare mandrie imediat ce ajung acasa. Ei stiu, iar eu recunosc ca am devenit in decursul anilor dependenta de cumparaturi. Problema cea mai grava este stocul mare de vase, tavi, tavite, farfurioare, cescute de tot felul, servetele, hartii pentru impachetat, diverse matasuri si fete de masa, cutiute, panglici si cosulete. Cu hainele mai e cum e, dar de cand cu pasiunea asta pentru prajiturit am umplut toata casa. Trebuie sa ma opresc neaparat daca vreau sa mai pot pune undeva un ac in plus.
Mi-am propus nu o data sa evit magazinele din care nu pot iesi sub nici o forma fara una-doua lucrusoare de care am neaparata nevoie, sunt neinchipuit de ieftine, incat ar fi mare pacat sa nu le cumpar, au culorile si formele cele mai frumoase din lume si asa mai departe. Sa nu credeti ca-mi vine usor sa le cumpar.
In timp ce ma apropii de zona periculoasa imi promit de fiecare data ca nu voi cumpara nimic. Doar ma uit putin. Cat timp admir lucrusoarele, port un monolog de care ma distrez chiar si eu.
Sa luam exemplul ultimelor farfurii pe care le-am achizitionat. Le-am zarit si am ramas fermecata.

- Vai ce frumusete! Ce culoare splendida, cat de frumos stralucesc si ce dungulite fine au! E rosul perfect. Cat de frumos ar arata pe masa impreuna cu celelalte vase de portelan albe, dantelate si cu un buchet de trandafiri rosii sau albi. Imi aduc aminte brusc de biscuitii pe care planuiesc sa le decorez la vara cu maci . Ar arata splendid pe farfuria asta.
- Nu, nu le cumpar acum. Ma gandesc foarte bine daca am intr-adevar nevoie de ele. Ma voi intoarce in alta zi daca decid ca imi trebuiesc cu adevarat.
Ma indepartez multumita. Ha! Am rezistat tentatiei. Fac un tur, apoi imi aduc aminte sa  verific stocul. Daca cumva nu voi mai gasi? Ma intorc. Le studiez mai atent. Numar farfuriile de pe raft si observ cu stupoare ca cele mai multe sunt portocalii, gri si verzi. Rosii sunt foarte putine.
- Hm! Asta inseamna ca le plac tuturor. Pot risca sa le las aici?
Imi imaginez iar masa imaculata cu aceste farfurii vesele, elegante. Alung imaginea aducandu-mi aminte ca nu prea am unde sa le mai depozitez.
- Nu, nu le cumpar. Pot sa aranjez masa foarte frumos si fara ele. Doar am atatea si atatea decoruri. Iar biscutii cu maci o sa arate impecabil pe una dintre multele hartii sau textile colorate pe care le am. Poate ca nici nu voi face acei biscuiti.
Iar ma indepartez, apoi, de la usa magazinului ma intorc cu pasi repezi, le pun in cos si ma grabesc spre casa.
- De data asta le cumpar. Apoi nu mai vin deloc pe aici si nu voi mai cumpara nimic, dar nimic.
Asa-i ca sunt de tot rasul?
Asta e lupta din care ies tot timpul fericita cu noile achizitii dar si cu mustrari de constiinta.
Am intr-adevar nevoie de lucrurile pe care le cumpar? Nu, deloc. Imi doresc sa le am? Da, puteti fi siguri de asta. As putea sub vreo forma sa plec acasa fara ele? Nu, nici intr-un caz. Am vreo sansa sa ma opresc? Habar n-am.
Ati mai intalnit pe cineva care sa faca o prajitura pentru a o asorta cu niste farfurii?  Daca nu, iacata-ma!
N-am iesit bine din magazin ca deja mi se derulau in cap imaginile posibilelor candidate. Invingatoarea, prajitura rasturnata cu ananas pe care am impodobit-o cu cirese confiate si pe care v-o prezint cu mandrie. Bineinteles, impreuna cu una dintre noile farfurii rosii.

Ingrediente pentru forma de 28 cm:

6 oua mari
180 gr zahar
180 gr faina
1 plic praf de copt
1 praf de sare
125 gr unt
esenta de vanilie
coaja razuita a unei portocale
150 gr zahar pentru caramel
1 conserva de ananas felii
cirese confiate, sau proaspete

Pentru insiroparea blatului: sucul din conserva amestecat cu zeama  portocalei.

Mod de preparare:

Caramelizam 150 gr. zahar si il distribuim pe fundul si pe peretii formei de tort. Aranjam feliile de ananas si ciresele pe fundul formei.

Topim untul in cuptorul cu microunde si il lasam la racit pana pregatim restul ingredientelor.
Amestecam faina cu praful de copt.
In acest moment pornim cuptorul la 180 gr.C (foc mediu).
Batem spuma tare albusurile cu zaharul si cu un praf de sare.
Mixam putin galbenusurile cu esenta de vanilie si cu coaja de portocala, apoi le incorporam in albusuri. Adaugam apoi faina cu miscari ample de jos in sus.
Incorporam untul topit cu aceleasi miscari.
Rasturnam compozitia peste feliile de ananas, nivelam si coacem prajitura timp de 30-35 de minute.

Facem proba cu scobitoarea si cand iese curata, scoatem prajitura.

O lasam sa se racoreasca un minut, trecem cu un cutit in jurul ei pentru a o desprinde de tava si o rasturnam imediat pe platoul de servire. Dupa cinci-zece minute o intepam din loc in loc si o insiropam bine cu sucul ramas de la conserva de ananas amestecata cu zeama portocalei.
Prajitura rasturnata se serveste calduta. Pentru un plus de eleganta si savoare puteti sa o serviti alaturi de un mot de frisca sau de creme fraiche.

Pofta mare! Poate n-ar fi o idee rea sa va cumparati cateva farfurii rosii pentru acest desert. ;)  

37 de comentarii:

  1. Nu esti singura si eu as cumpara in fiecare zi fete de masa, vesela si tot felul de chestii pentru bucatarie. Eu zic ca cine iubeste bucataria, are o iubire nemasurata atat pentru mancare cat si pentru ceea ce face ca o masa sa fie mai imbietoare, mai frumos decorata, etc.
    Prajitura asta trebuie sa fie o bunatate si ia uite domle ce bine se asorteaza cu farfuria :))))! Ai facut bine ca nu ai lasat-o pe raft!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mor de ras! Esti tare de tot! Multumesc ca imi tii isonul. Deci am procedat corect ca le-am cumparat. Ce atatea mustrari de constiinta? Sa fim fericite! Te pup!

      Ștergere
  2. Tare mult imi place aceasta prajitura!
    Te pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Mihaela scumpa. Sper sa te faci bine. Pupici!

      Ștergere
  3. Mă regăsesc și eu întocmai în cele scrise de tine. Știu dinainte ce o să pun pe farfuriile cumpărate. Și eu când merg la cumpărături îmi cumpăr câte ceva pentru bucătărie, dar e așa de frumos. E o pasiune așa de frumoasă că trebuie fructificată! Ce culori frumoase are prăjitura ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aha! Deci suntem mai multe dependente pe aici. Parca incep sa ma simt un pic mai nevinovata. :) Te pup duuulce, Alina.

      Ștergere
  4. :)) Esti grozava, si parca ma regasesc intru totul in 'discutia' pe care o ai cu tine tau. Si eu sunt obsedata de lucrusoare pentru bucatarie, insa in ultima vreme am incercat sa evit magazinele 'tentante'. Sa stii ca functioneaza, daca nu intru acolo...sunt salvata, in schimb daca intru....nu mai e cale de scapare :))) Dar, daca tot veni vorba :P de unde iei lucrursoare ieftine din cluj? :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Paula, incep sa ma simt din ce in ce mai bine in pielea mea cand vad ca nu sunt singura cheltuitoare. Adevarul e ca mi-am dat eu seama de mult ca si tu intri in categoria de strangatoare dupa pozele de pe blog. Hm, pentru lucrusoarele ieftine nu am un loc anume, doar dau din cand in cand peste reduceri de pret. Pot sa-ti spun insa unde-mi place sa casc gura. La Selgros, la Bamboo, la Cora, la Carrefour si la Ambient. Putina lume stie ca la Ambient este un raion micut cu lucruri splendide, dar scumpute. De o luna ma tot gandesc la o strecuratoare emailata roz pe care am vazut-o acolo. Am rezistat tentatiei pentru ca strecuratoarea mea din inox, tot frumoasa, ma va tine sigur toata viata. Pupici!

      Ștergere
  5. Exact asa patesc si eu :)) Marti am cumparat niste platouri, iar cand am ajuns acasa ma gandeam la cate as mai vrea sa cumpar si am inceput sa ma plang ca nu mai am spatiu :)) Prajitura arata senzational si as manca pe nerasuflate 2 felii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii ceva? Blogul asta e mai bun decat un psiholog. Spun ce ma doare si ia uite cum gasesc alinare.

      Ștergere
  6. :)) la fel fac si eu! Nu cred sa avem scapare :))
    tare frumoasa e prajitura asta <3 Pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, na! Nu mi-as fi inchipuit! ;) :)))
      Emily, cred ca suntem facute din acelasi aluat. Adevarul e ca o prajitura frumoasa trebuie servita pe o farfurie pe masura. Asa ca, din moment ce suntem experte, nu avem de ales. Suntem obligate sa investim in minunatele vesele. :)

      Ștergere
  7. Iooooiiiiiiii! Ma regasesc in povestea ta! Oh si inca cum! :)))
    Prajitura e super! Am mai facut si io. Ne place foarte mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e foarte buna. Eu stiu reteta pe dinafara. Pentru mai multe dimensiuni. O fac cu ochii inchisi deja. :) Te pup, Daiana.

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. Multumesc, Haplea. Ceva destainuiri de la un barbat? Sau tu poate nu esti cheltuitor.
      Te imbratisez cu drag.

      Ștergere
  9. Eu am cumparat o farfurie verde dupa ce-am vazut intr-o revista o minunata salata cu rosii. Da, cred ca tuturor-ma refer la cele care avem bloguri culinare- ni se intampla acest lucru. Nu cred ca-ti imaginezi cate farfurii diferite am eu, adunate in 3 ani, de cand am blogul, doar ca sa se potriveasca mancarea in ele sau sa fie ca-n revista ;-)) Deci, bine-ai venit in club! :*
    Acum imi dai si mie o felie din bunatatea asta, te rog? <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O, Liana. Te servesc cu mare placere. Problema e ca eu nu cumpar una, ci un set intreg de farfurii cand imi plac. Dar zici tu ceva. Poate ar fi bine sa fac ca si tine. Pupici!

      Ștergere
  10. Ma regasesc si eu in descriere :) Din pacate am spatiul prea limitat in casa pentru toate produsele frumoase pe care le gasesc ori de cate ori merg la cumparaturi, asa ca uneori mai impun niste limite ... desi e cam greu :)) Mai ales cand gasesti preturi foarte accesibile :)

    Prajitura cu ananas e fenomenala, mi-am notat si eu reteta! Arata minunat!

    Weekend frumos si insorit! Pupici:*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cea mai mare problema de fapt e casa. Va trebui s-o schimbam ca sa avem unde stivui vesela. Weekend frumos si tie, Danuta.

      Ștergere
  11. Ha ha !!!!! Exact asa patesc si eu !!!! :))) Ori de cate ori plec de acasa cu gandul ca de data asta nu voi mai strica banii pe lucrusoare de genul , clar vad chestii carora nu le pot rezista si le cumpar , dar asta sa fie tot raul de pe lume !!! ;) Cand ma gandesc in urma , sau mai precis acum doi ani cand a luat fiinta blogul meu , aveam impresia ca am foarte multe lucrusoare frumoase ptr a prezenta o reteta .Ehhhh , nu era deloc asa , nu aveam nici pe un sfert din cate am acum :))) , iar acum , am impresia ca imi mai trebuie atatea pe langa cele pe care le am deja ............... deci , Ritucule , bine ai venit in club !!!! <3 <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inteleg acum. Nu noi suntem vinovate ci blogurile. Clar! De-acum voi spune ca blogul are nevoie de una-alta si nu eu. Buna scuza, n-am ce spune. Adinus, ochii nostri se fac mari la vederea lucrusoarelor. Nu ai blogului. Deci, in calitate de mamici ai blogurilor trebuie sa ne asumam raspunderea.

      Ștergere
  12. Deci.. suntem destule virusate!! :))) Eu mai am scapare cand sunt cu al meu.. ca tine sa ma atentioneze ca "d-alea parca mai ai" :P In ultimii 2 ani, de cand am blogul, am descoperit ca exista atat de multe castronele, platouri si sosiere, si tot felul de "instrumente" ptr bucatarie, cum nici nu gandeam :)
    Te pup si ma servesc cu o portie din bunatatea asta, pe care de altfel o trec pe lista!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai nu te mai duce la cumparaturi cu sotul. Eu nu-l iau cu mine. In felul acesta nu-i ramane decat sa admire lucrurile deja cumparate. Te servesc cu mare placere cu praji. Sa ai un weekend minunat.

      Ștergere
  13. Prajitura aceasta imi place ff mult!!! Stai linistita, cred ca majoritatea din noi venim din vacanta cu astfel de achizitii. Cred ca este o chestie de care nu te poti "vindeca"...

    RăspundețiȘtergere
  14. In povestea ta m-am regasit pe mine :))) asa fac si eu, parca am o dependenta fizica si psihica. Dar nu e vina mea, si nici a ta. e a magazinelor, caci ele ne atrag. Si daca vrei poti sa iti zic vreo 2-3 de unde poti lua faine faine de tot din Cluj. sau mai bine sa ma abtin?
    frumoasa prajitura de numa, Rasturnata fac si eu dar asa cu ananas n-am facut. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  15. Arata tare delicios prajitura ta!
    p.s. Spor la cumparaturi :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Cat de dragut ai povestit tu drama prin care trec si eu de multe ori cand merg la cumparaturi! Prajitura ta arata atat de bine pe farfuria rosie, sigur si-a merit investitia!!!

    RăspundețiȘtergere
  17. Era sa pierd asa o bunatate... arata super! Pup!

    RăspundețiȘtergere
  18. nu sunteti singura...asa patesc si eu...imi place frumosul si pentru asta nu e saptamana sa nu-mi achizitionez ceva pentru casa. chiar daca am cumparat de multe ori diferite lucrusoare inutile,mie nu imi pare rau pentru ca la momentul respectiv mi-am bucurat sufletul.plus ca cele achizitionate de mine le pastrez cu grija,ca atunci cand ma voi casatorii sa am si eu pe ce pune mana la casa mea. de cate ori se poate,merg la cumparaturi cu prietenul meu si niciodata nu mi-a spus "sa nu iei aia", sau "ce mai faci si cu aia"?...din contra el cand vede ceva tine neaaparat sa mi-l arate si mie,iar daca ne place la amandoi ,atunci il lom.
    adevarat cine a spus,ochii vad,inima cere...
    PS:arata foarte bine prajitura,o vom face si noi.

    RăspundețiȘtergere
  19. E chiar foarte, foarte greu sa nu intram intr-un magazin si sa nu plecam cu macar o lingurita:)) dar deja e regula si orice ar spune ceilalti noi nu ne lasam:D.Deci te intelegem si te sustinem Rita:)
    Prajitura arata apetisant!pupici

    RăspundețiȘtergere
  20. Nici nu vreau sa ma gandesc prea mult cati bani intra in chestii de bucatarie ca imi stric ziua :)

    Prajitura este superba. Seamana foarte bine cu upside down cheesecake si asta este printre preferatele mele :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Iooooi io acuma observ ca de ziua lu' Mami am facut exact decorul tau. :P
    Io fac altfel de blat.
    De fiecare data am succes cu rasturnata. :)

    RăspundețiȘtergere
  22. putina lume cunoaste psihologia culorilor..de exemplu, daca mananci dintr-o farfurie rosie, cum e a ta, creierul comanda organismului sa consume o cantitate mai mica de mancare decat ar manca dintr-o farfurie verde, de exemplu...si asta pt. ca rosul inseamna "atentie"! de asta in curele de slabire se recomanda farfurii de o anumita culoare:)
    in alta ordine de idei, si eu ma simteam frustrata ca as dori mereu sa tot cumpar cate cev care-mi place, dar sotul (care e meru "pe urmele mele" ma tot opreste)..altfel, cine stie unde as fi ajuns?:)) te pup!

    RăspundețiȘtergere
  23. In primul rand vreau sa te felicit pentru omul minunat care esti si familia deosebita pe care o ai. Am ajuns pe blogul tau citind un interviu dat de tine despre autism..m-a impresionat foarte mult povestea ta, asa ca am intrat curioasa sa vad si blogul!
    Aici am descoperit o lume delicioasa si minunata, desi eu realizez decoratiuni pentru casa de vreo 3 ani, tot am ramas impresionata de migala de care dai dovada in decorarea minunilor din turta dulce.
    In al doilea rand vreau sa-ti multumesc pentru ca impartasesti cu noi, cititori, experientele tale din viata de zi cu zi, m-a amuzat teribil istorisirea despre farfurioarele rosii, chiar l-am chemat si pe sotul meu sa citeasca :))
    Si in al treilea rand vrea sa-ti multumesc pentru minunata reteta, chiar astazi am facut prajitura rasturnata si a iesit de vis, exact ca in pozele tale.. inca nu am gustat-o, desi sotul si fetita mea au facut ochii cat cepele si le ploua apa in gura cand au vazut-o :))))
    O vom servi maine alaturi de bunica mea, cand o vom sarbatori pentru cei 68 de ani minunati pe care ii va face, asa ca reteta ta a venit la fix!
    Multa sanatate si bucurie va doresc tie si celor in familia ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, tind sa cred ca ai ajuns din greseala pe blogul meu. Au nu am dat nici un interviu pe tema autismului, nu pentru ca nu m-ar preocupa subiectul, ci pentru ca nu ma pricep la aceasta forma de boala.
      Ma bucur ca ai reusit sa-ti impresionezi familia cu prajitura rasturnata.
      Acest aluat este foarte ingaduitor. Poti sa amesteci bucatele de fructe caramelizate in el sau chiar si fructe proaspete, date intai prin putina faina.
      La multi ani bunicii tale si petrecere frumoasa!

      Ștergere
  24. Draga Rita, ai dreptate, te-am confundat legat de povestea despre autism. Imi cer scuze!
    Pe blogul tau insa nu am ajuns din greseala :), ci datorita retetei de turta dulce postata pe site-ul www.caietulcuretete.com al Violetei Postolache, iar in paralel probabil ca am citit o poveste postata de Violeta pe blogul Caietul cu idei despre o mamica cu un baietel bolnav de autism, care avea si un blog culinar.
    In mintea mea obosita (dupa o zi de facut mancare, curatenie, calcat, spalat, bibilit la un copil de 1 an si 3 luni si munca in atelier), cred ca am combinat povestile, avand in vedere ca reusesc sa-mi fac timp sa stau pe net doar seara, la ore tarzii. Imi cer scuze inca o data pentru confuzie!
    In alta ordine de idei, ti-am citit tot blogul cu multa placere si te felicit pentru minunatul premiu obtinut la acel concurs international. Ma bucur ca munca ti-a fost apreciata si rasplatita !
    Iar prajitura rasturnata a fost vedeta zilei de astazi, bunica si parintii mei au admirat-o si savurat-o pe indelete, asa ca iti voi urma sfatul si voi incerca pe viitor si alte combinatii de fructe. Multumesc frumos si pentru urari si pentru pont-uri!

    RăspundețiȘtergere