Prajitura rasturnata cu ananas

Familia mea trece  in revista cu zambetul pe fata cumparaturile pe care le fac saptamanal si pe care, in lipsa de alti spectatori, le prezint cu mare mandrie imediat ce ajung acasa. Ei stiu, iar eu recunosc ca am devenit in decursul anilor dependenta de cumparaturi. Problema cea mai grava este stocul mare de vase, tavi, tavite, farfurioare, cescute de tot felul, servetele, hartii pentru impachetat, diverse matasuri si fete de masa, cutiute, panglici si cosulete. Cu hainele mai e cum e, dar de cand cu pasiunea asta pentru prajiturit am umplut toata casa. Trebuie sa ma opresc neaparat daca vreau sa mai pot pune undeva un ac in plus.
Mi-am propus nu o data sa evit magazinele din care nu pot iesi sub nici o forma fara una-doua lucrusoare de care am neaparata nevoie, sunt neinchipuit de ieftine, incat ar fi mare pacat sa nu le cumpar, au culorile si formele cele mai frumoase din lume si asa mai departe. Sa nu credeti ca-mi vine usor sa le cumpar.
In timp ce ma apropii de zona periculoasa imi promit de fiecare data ca nu voi cumpara nimic. Doar ma uit putin. Cat timp admir lucrusoarele, port un monolog de care ma distrez chiar si eu.
Sa luam exemplul ultimelor farfurii pe care le-am achizitionat. Le-am zarit si am ramas fermecata.

- Vai ce frumusete! Ce culoare splendida, cat de frumos stralucesc si ce dungulite fine au! E rosul perfect. Cat de frumos ar arata pe masa impreuna cu celelalte vase de portelan albe, dantelate si cu un buchet de trandafiri rosii sau albi. Imi aduc aminte brusc de biscuitii pe care planuiesc sa le decorez la vara cu maci . Ar arata splendid pe farfuria asta.
- Nu, nu le cumpar acum. Ma gandesc foarte bine daca am intr-adevar nevoie de ele. Ma voi intoarce in alta zi daca decid ca imi trebuiesc cu adevarat.
Ma indepartez multumita. Ha! Am rezistat tentatiei. Fac un tur, apoi imi aduc aminte sa  verific stocul. Daca cumva nu voi mai gasi? Ma intorc. Le studiez mai atent. Numar farfuriile de pe raft si observ cu stupoare ca cele mai multe sunt portocalii, gri si verzi. Rosii sunt foarte putine.
- Hm! Asta inseamna ca le plac tuturor. Pot risca sa le las aici?
Imi imaginez iar masa imaculata cu aceste farfurii vesele, elegante. Alung imaginea aducandu-mi aminte ca nu prea am unde sa le mai depozitez.
- Nu, nu le cumpar. Pot sa aranjez masa foarte frumos si fara ele. Doar am atatea si atatea decoruri. Iar biscutii cu maci o sa arate impecabil pe una dintre multele hartii sau textile colorate pe care le am. Poate ca nici nu voi face acei biscuiti.
Iar ma indepartez, apoi, de la usa magazinului ma intorc cu pasi repezi, le pun in cos si ma grabesc spre casa.
- De data asta le cumpar. Apoi nu mai vin deloc pe aici si nu voi mai cumpara nimic, dar nimic.
Asa-i ca sunt de tot rasul?
Asta e lupta din care ies tot timpul fericita cu noile achizitii dar si cu mustrari de constiinta.
Am intr-adevar nevoie de lucrurile pe care le cumpar? Nu, deloc. Imi doresc sa le am? Da, puteti fi siguri de asta. As putea sub vreo forma sa plec acasa fara ele? Nu, nici intr-un caz. Am vreo sansa sa ma opresc? Habar n-am.
Ati mai intalnit pe cineva care sa faca o prajitura pentru a o asorta cu niste farfurii?  Daca nu, iacata-ma!
N-am iesit bine din magazin ca deja mi se derulau in cap imaginile posibilelor candidate. Invingatoarea, prajitura rasturnata cu ananas pe care am impodobit-o cu cirese confiate si pe care v-o prezint cu mandrie. Bineinteles, impreuna cu una dintre noile farfurii rosii.

Ingrediente pentru forma de 28 cm:

6 oua mari
180 gr zahar
180 gr faina
1 plic praf de copt
1 praf de sare
125 gr unt
esenta de vanilie
coaja razuita a unei portocale
150 gr zahar pentru caramel
1 conserva de ananas felii
cirese confiate, sau proaspete

Pentru insiroparea blatului: sucul din conserva amestecat cu zeama  portocalei.

Mod de preparare:

Caramelizam 150 gr. zahar si il distribuim pe fundul si pe peretii formei de tort. Aranjam feliile de ananas si ciresele pe fundul formei.

Topim untul in cuptorul cu microunde si il lasam la racit pana pregatim restul ingredientelor.
Amestecam faina cu praful de copt.
In acest moment pornim cuptorul la 180 gr.C (foc mediu).
Batem spuma tare albusurile cu zaharul si cu un praf de sare.
Mixam putin galbenusurile cu esenta de vanilie si cu coaja de portocala, apoi le incorporam in albusuri. Adaugam apoi faina cu miscari ample de jos in sus.
Incorporam untul topit cu aceleasi miscari.
Rasturnam compozitia peste feliile de ananas, nivelam si coacem prajitura timp de 30-35 de minute.

Facem proba cu scobitoarea si cand iese curata, scoatem prajitura.

O lasam sa se racoreasca un minut, trecem cu un cutit in jurul ei pentru a o desprinde de tava si o rasturnam imediat pe platoul de servire. Dupa cinci-zece minute o intepam din loc in loc si o insiropam bine cu sucul ramas de la conserva de ananas amestecata cu zeama portocalei.
Prajitura rasturnata se serveste calduta. Pentru un plus de eleganta si savoare puteti sa o serviti alaturi de un mot de frisca sau de creme fraiche.

Pofta mare! Poate n-ar fi o idee rea sa va cumparati cateva farfurii rosii pentru acest desert. ;)