Premii din suflet pentru Uica Mihai, doamna Geta si Marcel Iorga

         Stiu bine ca sunteti curiosi cum m-am descurcat la Campionatul International de Gatit in Aer Liber,unde m-am laudat ca voi participa. Am castigat cupa vizata, dar inainte de a posta despre aceasta realizare a mea, consider mult mai important si mai de pret faptul ca timp de doua zile am avut marea onoare sa fiu alaturi de niste oameni minunati. O sa va povestesc cum am perceput eu lumea lor.
         Ei bine, am pasit in mijlocul lor aproape fermecata. O multime de oameni imbracati, unii in costume impecabile de bucatari, altii foarte lejer, de nu mai stiai cine ce hram poarta. Toti forfoteau. Se imbratisau, se adunau in grupuri la discutii, bucurosi de revedere. La adapostul corturilor sau sub cerul liber, se apucau cand unii cand altii sa prepare bunatati pe care le serveau cu zambetul pe fata celorlalti.
Scena imi aducea aminte de copilaria mea cand mama facea clatite si stateam impreuna cu fratele meu mai mare sa primim cate o clatita aburinda, rand pe rand, din mainile ei iubitoare. Am ramas uimita cu cata eleganta se miscau si isi manuiau ustensilele.

M-am indragostit de ei din prima. Ii urmaream rotindu-mi capul dupa ei, ca pisica jucausa vrajita de ghemul de ata saltaret. Nu cumva sa va inchipuiti ca am fost un simplu spectator.

Am fost primita cu multa caldura, bagata in seama, iar sambata si duminica am lucrat cot la cot cu ei la prepararea mancarurilor. Bineinteles ca n-am fost prima coarda, dar am avut si eu rolul meu marunt, indeajuns ca sa-i observ si sa-i cunosc binisor. Ei bine, vreau sa va spun ca in opinia mea meseria de bucatar, patiser, cofetar, sau ce titluri or mai fi avand, este una dintre cele mai frumoase. Acesti oameni ridica gatitul la rang de arta.

Expozitiile lor ar trebui gazduite in muzee, nicidecum in parcarile supermarketurilor.
        Lucreaza cu atata placere, buna dispozitie si gratie incat e o placere sa-i privesti. E adevarat ca in cadrul campionatului unii dintre ei au fost rivali, dar e imposibil sa nu recunosti valoarea deosebita a fiecaruia in parte, indiferent daca au reusit sa castige vreo cupa sau nu. Pana la urma nici nu cred ca premiile sunt cele mai importante pentru ei, desi e mare lucru sa fii premiat de catre cei care au aceeasi meserie cu tine.
Poate ca sunt o ignoranta, dar eu n-am mai vazut pana acum o intalnire a oamenilor cu aceeasi meserie care sa concureze si sa se premieze intre ei, cu toate ca ar fi o ocazie de dezvoltare profesionala nemaipomenita.(Sa nu-mi pomeniti de congrese.Stiu de ele, dar cadrul lor de desfasurare este unul colocvial, nicidecum lejer, amical, unde sa-ti pui in valoare cu usurinta creativitatea.) Inchipuiti-va acest grup de oameni care au aceeasi pasiune. Cu cata insufletire isi impartasesc experientele si cunostintele! Cu cata creativitate se straduiesc sa se exprime! Ce mediu mai bun ti-ai putea dori pentru dezvoltarea ta profesionala? Sa te distrezi impreuna facand ceea ce-ti place mai mult!

          Am tinut neaparat sa scriu aceste randuri ca semn de respect pentru artistii bucatelor noastre. Noi, consumatorii, nu ne putem da seama de cata munca se ascunde in spatele unei farfurii care iti hraneste corpul, dar iti bucura in primul rand ochii si sufletul.


          Am cam divagat de la premiile pe care blogul meu doreste sa le ofere azi. Acestea sunt creatiile mele - daca pot sa le numesc asa - si sunt oferite oamenilor deosebiti care intra in viata mea datorita blogului. Poate ca intr-o zi imi voi premia si blogul pentru ca imi ofera sansa sa cunosc acesti minunati oameni.

          Suspin de dorul acestui om simplu la vorbe dar grandios prin faptele sale: UICA MIHAI.

fotografie facuta de Cristi Vescan

Am avut deosebita onoare sa-l cunosc personal pe domnul Mihai Ioan, zis Uica Mihai numai si numai datorita blogului meu. Este scriitorul care impleteste savuros cuvintele cu un umor fin, astfel ca te prinde in mreje de la prima fraza. Iar modul in care-si prezinta retetele te fac sa salivezi anticipand placerea. E imposibil sa nu vizualizezi Cea mai buna ciorba din lume sau Cina imparateasca a lui Uica si sa nu simti ca participi aievea la facerea mancarii.
Ei, acest om minunat m-a pescuit din marea de bloggeri tocmai pe mine si mi-a acordat increderea sa intr-un mod cum numai el o putea face. Nu-mi explic cum a reusit sa ma cunoasca atat de bine din putinele postari pe care le am, dar a prevazut ca voi avea succes la campionat. A avut in mine mai multa incredere decat eu insami. A exclamat la vederea fiecarui lucrusor facut de mine: "Am stiut eu!"
Am avut mari emotii cand m-a invitat sa particip la spectacolul Hell's kitchen and angel's lounge din cadrul campionatului. Apoi, emotii si mai mari cand urma sa-l intalnesc. Numai ca emotiile au disparut din prima clipa a intalnirii noastre. Am stat de povesti impreuna cu sotia dansului, doamna Geta, ca si cum am fi fost vechi cunostinte de familie. Ar trebui sa tai cupa castigata de mine in doua si sa-i trimit jumatatea mai frumoasa. Ca si cum ar fi simtit ca ma stresez la culme in noaptea dinaintea concursului, cand am facut toate prajiturile care acompaniau momentele vietii din tema aleasa de mine, m-a sunat sa vada cum stau si m-a linistit cu calmul sau extraordinar. Iar in dimineata concursului, cand as fi vrut sa fi fost plecata deja si eu mai coceam cupcakeuri plangand, m-a sunat din nou sa-mi spuna sa nu ma stresez, sa ma pregatesc linistita si sa vin cand termin. Va vine sa credeti? Asa-i ca nu-i exagerat sa-l numesc ingerul meu pazitor?! Eu asa l-am perceput.

Premiu din suflet pentru Uica Mihai de la Comori Delicioase

Iar doamna Geta, femeia aceea micuta care te priveste cu dragoste si intelegere, este o fiinta deasupra lumii asteia pe care am avut marea sansa sa o cunosc tot datorita blogului.

fotografie facuta de Iulian Szasz

Asa ca, blogul i-a daruit prima mea pictura pe turta dulce. I-am aratat pictura in seara in care ne-am cunoscut. Nu era terminata, dar am vrut sa vad ce parere au. I-a placut atat de mult, ca i-am daruit-o din tot sufletul dupa ce s-a terminat concursul.

Premiu din suflet pentru doamna Geta de la Comori Delicioase (varianta neterminata)

In ziua concursului si-a lasat taraba unde facea turte ca in banat (n-ati mai mancat asemenea bunatati!), vindea muraturi, zacusca si otet aromat cum numai ei doi stiu sa faca, doar ca sa-mi vada mica expozitie. Iar in seara decernarii premiilor a stat pe langa mine si s-a bucurat ca o mama de succesul meu.

Ca sa nu va apuce plictiseala, premiem acum pe cineva cu o prezenta impunatoare: Marcel Iorga.

Cei care-l cunosc stiu despre ce vorbesc. Iar daca v-a scapat cumva, e timpul sa-l cunoasteti. Ar fi pacat sa prindeti vreo salbaticiune prin padure si sa n-aveti habar cum sa-l gatiti. Meritul sau este unul deosebit.
Pe siteul sau Retetele vanatorului si pescarului gasiti toate informatiile si sfaturile de care aveti nevoie pentru a pregati carnea de vanat si de peste. Sa nu credeti ca sfaturile vin din partea unui diletant. Marcel Iorga ar putea concura linistit cu profesionistii. Stau ca dovada premiile castigate de el si recunoasterea meritelor sale de catre profesionisti importanti din domeniu.
Iar daca doriti sa va aventurati in retetele lumii, Marcel va sta la dispozitie cu o vasta colectie pe icre-negre, celalalt blog al sau. Este imposibil sa nu gasiti aici inspiratie pentru o masa deosebita. Neobosit si plin de idei,
Marcel este si administratorul unui grup al bloggerilor culinari, grup infiintat din dorinta sa de a-i informa pe acestia asupra evenimentelor importante si pentru a-i motiva sa se simta ca o familie si nu ca entitati individuale, separate. Cu timpul, acest grup cred ca va fi unul foarte puternic, un mediu unde cei cu aceeasi pasiune pot sa schimbe idei si sa se ajute intre ei. De ce sa cotrobai internetul in limbi straine ca sa afli o informatie, cand suntem atat de multi bloggeri cu experienta intr-un domeniu sau altul al gatitului? Ce frumos ar fi sa spui pur si simplu ce te necajeste si sa-ti raspunda cativa prieteni care au gasit deja raspunsul. Sper sa se adevereasca aceasta viziune a mea.

Premiu din suflet pentru Marcel Iorga de la Comori Delicioase

Imi pare rau ca nu voi putea premia intreaga armata de maestri bucatari pe care i-am intalnit la campionat, desi ar merita pe deplin.
Ma voi limita la cativa pe care, datorita imprejurarilor, i-am cunoscut mai indeaproape.

Prima persoana careia m-a prezentat Uica Mihai a fost doamna Marioara Virtop.
In momentul acela n-am banuit ca voi lega o prietenie atat de frumoasa cu ea. Am ajuns in aceeasi echipa la show, am schimbat cateva vorbe, si pe masura ce trecea timpul, ne-am imprietenit tot mai mult, asta in ciuda faptului ca eu nu prea indrazneam sa abordez liber o personalitate atat de mare in arta decorarii. Puteti urmari munca ei pe facebook sau pe o groaza de pagini de pe internet.
Daca vreti s-o vedeti in actiune, am gasit pentru voi un material video scurt pe Secretul Bucatarului, unde pregateste un Aranjament floral pentru mese deosebite din legume.
Imi face o deosebita placere sa imi amintesc de clipele petrecute alaturi de ea, dar imi doresc sa fac o postare separata cand termin premiul pe care-l voi gandi special pentru ea.

Marioara Virtop si Iulian Szasz in fotografie facuta de Iulian Szasz

Iulian Szasz si prietena sa minunata Amalia au fost tot coechipierii mei.
Un cuplu deosebit in care deocamdata barbatul este cel cu pasiune pentru gatit. Amalia inca nu a descoperit aceasta placere, dar sunt convinsa ca o va face. Iulian este gata de ajutor tot timpul. Nici nu-i de mirare ca si-a investit banutii in siteul Retete bune pentru a fi de folos gospodinelor.
Cauta si convinge oamenii care detin retete bune sa se alature siteului si sa participe la colectia sa de retete. Sper sa aiba multa bafta in aceasta activitate a sa. Voi scrie mult mai multe despre el, dar in postarea dedicata lui, cand isi va primi premiul.

Am lasat-o ultima pe doamna Iulia Dragut intentionat.

fotografie facuta de Cristi Vescan

Doresc sa inchei aceasta postare multumindu-i din partea tuturor participantilor la campionat pentru organizarea acestui eveniment reusit. 

Nu i-as fi cunoscut personal pe cei insirati mai sus fara sa fi participat la evenimentele din cele doua zile pentru organizarea carora a muncit ea. M-a felicitat pentru mica mea expozitie, dar din pacate nu am apucat s-o cunosc indeaproape. 

Stiu ca i-a placut pictura mea pe turta dulce pe care am promis-o doamnei Geta, asa ca ea va primi o alta pictura de la mine si sper ca pana cand voi fi  pictat tablouasul ei sa o cunosc mai bine. 

Deocamdata ii sunt recunoscatoare pentru cuvintele frumoase pe care le-a rostit la adresa mea la festivitatea de premiere. Nici nu-mi aduc aminte daca am dat mana cu ea pe scena, pentru ca am fost pierduta total. Daca am omis, sper sa simta caldura mainii mele cand isi va primi premiul insotit de postarea in care o voi descrie pentru voi.

Iar acum va las sa-i admirati pe maestrii bucatari si cativa amatori care si-au investit cu mare drag energia si banii pentru a impartasi cu toata lumea arta culinara.