15 decembrie 2012

Isler - Deliciul intunecat al serii de Ajun


Sunt in mare dilema. Sa postez reteta asa cum o am in caiet de la  mama, sau sa pun reteta mea cu transformari radicale la crema si la glazura? Nu ma pot hotari nicicum. Mama mea umple de obicei aceste prajiturele cu gem de caise si le decoreaza cu glazura preparata cu unt si cacao. Mie imi plac mult mai mult umplute cu crema de ciocolata cu aroma de portocale sau cu dulceata de portocale. Nu-mi pot explica de ce sunt asa mare fan al portocalelor, insa mi-au placut intotdeauna enorm. Poate tocmai din cauza ca pe vremea copilariei mele nu se prea gaseau. Cei care au copilarit in anii '70-'80 stiu cu cata greutate faceau rost de ele parintii nostri.

Ei, si copiii din ziua de azi nu dau pe ele doua parale.
Erau necoapte cand ajungeau in casa. Mama le punea impreuna cu cateva banane, verzi si ele, pe dulap. Trebuia sa-ti pui pofta in cui si sa astepti cateva zile sa se coaca tot privindu-le de jos. O intrebam pe mama in fiecare zi daca nu cumva s-or fi copt. Mare ne era bucuria cand mama le declara coapte si ni le impartea. Camera se umplea de mirosul revigorant al cojilor de portocale.Tot timpul ma minunam de contrastul dintre mirosul cojilor si gustul pulpei. Parca n-ar fi facut parte din acelasi fruct. Uneori ma jucam ore intregi cu cate o felie de portocala.

Ma chinuiam sa desfac pielita de pe ea cu lama si o desfaceam in multe-multe cristale portocalii pe care le rasfiram pe farfurie, apoi le mancam unul cate unul. Erau ca niste mici fragmente ale Soarelui, purtatoare de lumina si caldura.

 Sub bradul de Craciun aveam intotdeauna portocale si mere rosii, frumoase. De aceea, pentru mine, Craciunul este asociat cu aroma portocalelor.
Nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca acum avem acces la toate lucrurile pe care ni le dorim. Putem cumpara fructe exotice, dulciuri si jucarii care mai de care mai grozave, cosmetice rafinate, putem ajunge in locurile cele mai frumoase de pe Pamant. Este normal sa fie asa, dar parca nu ne mai bucuram de toate acestea atat de mult. Din viata noastra lipseste bucuria pentru lucruri marunte. Studiez copiii din ziua de azi, care, cu tot efortul parintilor de a le satisface dorintele, nu mai sunt atat de fericiti cum eram noi. Nu se mai stiu juca cu o piatra pe post de masina in nisip, in schimb stau imbufnati ca s-a blocat roata de la vreo masinuta. Ei si ce?! Impinge-o asa cum este! Bucura-te de fiecare clipa, nu-ti umple sufletul cu nemultumire si mahnire. Indestularea asta ne face sa fim mai putin fericiti si ne ingradeste creativitatea.

Daca ne intoarcem si mai mult in timp, ascultand povestile parintilor nostri, ne vom convinge de adevarul acesta. Pe vremuri, cu toate greutatile zilnice, familia si micile comunitati erau mult mai unite decat acum. Nu aveau bani si nici de unde sa-si cumpere fel de fel de lucruri, in schimb si le faceau singuri, de cele mai multe ori cu participarea intregii familii. Numai daca ne gandim la ce a insemnat Craciunul pe vremuri si ce a devenit sub ochii nostri si cu participarea noastra directa, ti se strange parca inima de parere de rau. Unde sunt vremurile cand familiile isi confectionau podoabele pentru pomul de Craciun, apoi se bucurau impreuna de ele? Sau cand copiii mergeau la colindat si se bucurau de prada fara valoare cu care se intorceau la casele lor?

Unde sunt clipele frumoase cand toata familia se strangea in jurul bradului si cantau colinzi?  Acestea sunt, dupa parerea mea, momentele cu adevarat valoroase din viata unui om, din existenta unei familii. Nu vreau sa va stric buna dispozitie, mergem inainte cu vremurile, totusi, tineti minte sa va bucurati de lucrurile mici si de familiile voastre. Macar in preajma Craciunului.

Huh, dar unde am ajuns de la o portocala?!  Ia sa ne intoarcem noi la reteta de islere!

Doi biscuiti fragezi cu nuci, umpluti cu crema de ciocolata, innobilati cu glazura intunecata, matasoasa.
Aroma de portocale intensifica gusturile si, cel putin pentru mine, transforma aceste prajiturele in desertul perfect de Craciun. M-am hotarat. Va voi da reteta mea cu aroma de portocale.

Ingrediente pentru aluatul fraged:

300 gr faina
280 gr unt rece
140 gr nuci macinate fin
140 gr zahar praf vanilat

Ingrediente pentru crema:

200 gr ciocolata cu continut de cacao 45%
200 ml frisca lichida
1 lingura lichior de portocale
1/2 - 1 lingurita coaja de portocale razuita fin, dupa gust

Ingrediente pentru glazura:

100 gr ciocolata cu continut de cacao 75%
1 lingurita de ulei sau de unt gras

Prepararea fursecurilor:

Amestecam ingredientele uscate si adaugam untul rece, taiat cubulete. Framantam aluatul cu degetele, sfaramand bucatelele de unt pana cand acestea devin de marimea unor boabe de mazare.
Transferam aluatul intr-o punga alimentara groasa si framantam in continuare pana cand se leaga. Puteti folosi manusi de cauciuc in locul pungii. Important e sa nu topiti de tot untul de la caldura mainilor.
Lasam aluatul sa se odihneasca in frigider timp de 1 ora, apoi il intindem pe blatul de lucru presarat cu faina din belsug, ajutandu-ne de o folie sub sucitor. In felul acesta, aluatul nu se lipeste nici de blat, nici de sucitor.
Din foaia groasa de 3-4 mm, decupam discuri cu diametrul de 6-7 cm si le coacem in tava tapetata cu hartie de copt, la temperatura de 180 gr.C, in cuptorul preincalzit.
Le lasam sa se raceasca pe un gratar, apoi le depozitam in cutii inchise timp de maxim o saptamana. Fursecurile coapte trebuie sa se odihneasca minim o zi inainte de asamblare.

Prepararea cremei:

Aducem frisca aproape de temperatura de fierbere, adaugam coaja de portocala si lasam sa stea timp de 15 minute. Strecuram frisca, apoi o reincalzim. Adaugam ciocolata rupta bucatele in frisca fierbinte si amestecam pana cand se topeste toata ciocolata. Adaugam lichiorul si lasam  compozitia la rece timp de 5-6 ore sau peste noapte.
Crema rece se bate foarte bine cu mixerul pana cand devine pufoasa si usoara.

Prepararea glazurii:

Topim ciocolata rupta bucatele pe baie de aburi sau in cuptorul cu microunde. Adaugam uleiul si  omogenizam foarte bine. Lasam sa se racoreasca putin inainte de folosire.

Asamblarea islerelor:

Lipim fursecurile doua cate doua cu cate o lingurita de crema de ciocolata sau cu dulceata de portocale (gem de caise), apoi le glazuram pe o fata.

Ornam islerele dupa gust, cu coji de portocale zaharisite sau cu nuci prajite, tocate grosier, inainte ca glazura sa se intareasca.

Asta-i tot. Deliciile intunecate sunt pregatite pentru masa de Craciun.

Spor la pregatiri si multe zambete!






32 de comentarii:

  1. Mi-a plăcut să citesc toate aceste rânduri despre copilăria ta. Nu prea mai știm în ziua de astăzi să ne bucurăm de lucrurile mărunte și întotdeauna familia ar trebui să fie pusă pe primul loc. Știu foarte bine ce înseamnă să-ți fie un dor cumplit de cei dragi și să nu le poți fi alături, mai ales că sunt singură la părinți:(. Despre prăjiturele nu am decât cuvinte de laudă, chiar dacă nu am făcut niciodată. Se vede că tot ce faci, faci cu pasiune și dăruire. Sincere felicitări!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc de vizita timpurie, Alina. Ar fi foarte frumos sa fim mai mult timp bucurosi. Din pacate, eu insami m-am obisnuit sa fiu mai atenta la nemultumiri decat la parte frumoasa a fiecarei zile.Sta in puterea noastra sa schimbam modul acesta de gandire. Imi pare rau ca nu poti fi mai aproape de parintii tai. Sigur ar fi foarte fericiti sa te aiba in preajma. Iar islerele trebuie sa le incerci neaparat! Sunt printre cele mai gustoase fursecuri din lume. Nu glumesc!

      Ștergere
  2. Ce frumos! Cred ca pentru multi Craciunul copilariei e asociat cu mirosul si aroma portocalelor. Frumoasa prezentare.Felicitari pentru blog. Ma bucur ca am dat peste el :).

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, Diana. Esti un oaspete de onoare al blogului meu. Disturbingly Delicious, oaspete la Comori Delicioase si invers. Minunata asociere. Sa ai un weekend frumos. Pup!

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumoasa postare ca de obicei, si ca de obicei ai spus un mare adevar. Pe masura ce ajungem sa avem mai mult, uitam ceea ce ne face (facea) cu adevarat feiriciti, uitam lucrurile marunte, care odinioara ne umpleau sufletul de bucurie. Dar e bine ca avem amintirile frumoase, care mereu ne ajuta sa privim in adancul sufletului, si sa ne bucuram de orice lucru marunt ce ne inconjoara.
    Islere sunt grozave!! As vrea si eu sa am timp sa le fac, dar pentru ca nu este...le admir la tine cu tot dragul! Pup

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc de vizita, Paula. Ai dreptate, avem noroc cu amintirile. Vrand-nevrand, vremurile pe care le traim ne transforma. Din pacate, nu in bine. Imi placeau teribil povestile tatei din vremea copilariei sale. Atunci, parca era si mai frumos. Sa dea Dumnezeu sa reusim sa ne reapropiem de cei dragi, de cei pe care-i pretuim si sa le facem clipele frumoase. Macar de Craciun! Sa ai un weekend minunat!

    RăspundețiȘtergere
  6. arata foaaaarte bine, suna grozav varianta ta!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. frumoasa postarea!iar fursecurile sunt o minune!mi-ai facut pofta...
    Alina.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ne plac ambele variante, gustul portocalelor.... în acei an.... mirosul lor umplea bucãtãria, imi aduc aminte cã puneam cojile pe plita de la cuptor sau teracotã :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, si noi, le puneam pe teracota, sa parfumeze camerele. Erau foarte placute serile linistite de iarna cand parintii ne povesteau una-alta din copilaria lor. <3

      Ștergere
  9. Exact acelasi lucru il faceam si eu iarna cand mergeam la bunici , puneam cojile pe soba !!! Ca amintiri !! <3 :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Adina. Suntem norocoase ca avem amintiri atat de frumoase. Sper din toata inima ca si zilele de azi sa ni le amintim cu atata placere peste ani. <3

      Ștergere
  10. Imi plac povestile tale:) Nimic nu se compara cu Craciunul de odinioara cu miros de portocala! <3

    RăspundețiȘtergere
  11. Iti multumesc de vizita, Flori. Asa e, Craciunul de odinioara era incarcat de emotie. Cu oricine stau de vorba, spune acelasi lucru. Pentru ca eram copii, oare?

    RăspundețiȘtergere
  12. oh, ca bine le mai zici! Si mie mi-e dor de vremurile nu de mult apuse!
    Te imbratisez cu drag! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-e dor si mie, Emily. Parca totul era perfect. Cel putin in familia noastra. Suntem norocoase ca am avut o copilarie atat de frumoasa si parinti iubitori. <3
      Sa ai o seara frumoasa!

      Ștergere
  13. iar ai scris frumos, pt suflet :) eu cojile de portocala le puneam pe plita dar le si taiam marunte, marunte cu cutitul...si uneori storceam uleiul si ma dadeam cu el pe fata...copil narod :) acum ma chinui sa-i fac pe pitici sa manance portocale...numai eu stiu cum...
    multumim de reteta, minunate ti-au iesit <3

    RăspundețiȘtergere
  14. Brigytte, scumpa mea, multe prostii am facut noi cand am fost mici! Bine ca am crescut mari si sanatoase. Si cu amintiri frumoase. <3

    RăspundețiȘtergere
  15. Superbe... si povestirea si islerele... Pe mine ma ia mereu sotul peste picior, cica maninc acum portocale si mandarine, ca sa recuperez ce n-am mincat cind eram mica. Chiar daca par triste, sint frumoase amintirile si ai dreptate, copiii nostri nu stiu sa pretuiasca si nu par atit de entuziasmati cind maninca o portocala... Te-am pupat... vad ca m-am lungit ca o zi de post.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La mine-i voie sa te lungesti. Cat iti face placere, Daniela. Probabil ca ne bucuram atat de mult pentru ca nu le aveam. Cand ai totul, ajungi sa nu-ti mai faca atata placere. Te pup!

      Ștergere
  16. Răspunsuri
    1. Probabil ca da, Vasile. Dar sta in puterea noastra sa readucem atmosfera de altadata in casele si familiile noastre. Te imbratisez cu drag!

      Ștergere
  17. Draga Rita, sa nu te mai prind spunand ca nu "stii" sa scrii...pai aceasta postare demonstreaza exact contrariul!!!
    In alta ordine de idei, din nou sunt de acord cu tine, ma deranjeaza atat de mult cand vad ce insemna copilarie in ziua de azi...trist!
    Dar lasand asta deoparte, fii pe faza, acusi ajung la tine sa-ti urez cele mai frumoase si fericite Sarbatori si e posibil sa plec cu cateva zeci de islere prin buzunare :))
    Te pup cu drag! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angela, ia cu tine toata tavita de islere, daca vrei. Fac eu altele. :)) Hai, nu ma mai lamentez ca nu-s multumita de stilul meu de a compune. Scriu cu destul de multa usurinta si imi curg ideile cand ma apuc de scris, ceea ce ma bucura. Nu stiu cum ar fi mai bine pentru copiii nostri, eu l-am crescut pe al meu fara sa aiba o copilarie cum mi-as fi dorit pentru el. Dar asa cum sunt crescuti majoritatea lor, cu siguranta ca nu este bine deloc. Asta e, lumea se schimba foarte rapid. Sa ne bucuram de ce avem in momentul de fata. Craciun fericit!

      Ștergere
  18. Cum de frumos era Craciunul cand eram copii si ne bucuram de portocalele de pe sifonier... Acum lucrurile s-au mai schimbat, dar ne bucuram in continuare de minunatiile care ne aduc aminte de copilarie. Islerele tale au iesit minunat, ca tot ce ai pregatit pana acum. Esti o adevarata comoara!

    RăspundețiȘtergere
  19. Multumesc de vizita, Cristina. In preajma Craciunului devin nostalgica aproape intotdeauna. Pentru mine e un sentiment placut sa-mi amintesc cum am petrecut in copilarie. Ma bucur ca si pentru tine.
    Sa ai o saptamana frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  20. Răspunsuri
    1. Mersi, Catau. Imi plac foarte mult si mie. Din pacate, pui cateva grame bune pe tine cand mananci cateva.
      Weekend frumos iti doresc.

      Ștergere