Tort cu crema de portocale si nuci caramelizate

Parca vad cum exclamati: Iarasi portocale?!
Iar eu va spun doar atat: Nu cunosc un tort mai aromat si mai potrivit pentru masa de Craciun decat tortul acesta cu crema de portocale si blat dens, cu multe praline aurii.

Uitandu-ma la tort imi vine in minte o amintire tare draga. Cand aveam vreo cinci ani, am primit cadou de Craciun un urs de plus care avea exact culoarea tortului cu portocale.

Am cotrobait pe internet ca sa vi-l pot arata. Semana foarte bine cu acesta, doar ca avea o culoare aurie deschisa, cu labutele, botul si urechile de culoare alba.

Pana atunci am avut un singur ursulet, pe nume Ursuletul Maro :), despre care nu mai stie nimeni cum a ajuns in posesia mea si cum a ajuns in starea deplorabila in care era.
N-am gasit nici o poza cu un ursulet care sa semene cu al meu, asa ca vi-l schitez ca sa va dati seama cat era de adorabil.

Nu avea nici macar un nume ca lumea. Ursuletul Maro arata ca un veteran de razboi: corpul rigid ii era acoperit cu o blanita maro inchis toata roasa, avea un ochi de plastic galben, transparent, prins cu patru fire de ata maro. Alte fire stateau marturie ca ursuletul a avut candva inca un ochisor, pe care puteai sa ti-l inchipui lesne. Avea un singur picior intreg. Restul membrelor erau injumatatite sau n-avea nici macar atat. Totusi, cineva l-a cusut cu mare grija la labute. Pe burta se intindea o alta cusatura,. semn ca a avut candva un proprietar care a fost curios sa vada ce ascundea ursuletul sub blanita.
N-am fost eu! Eu tin minte numai ca din infinita mila pentru el, Ursuletul Maro a fost jucaria mea cea mai iubita.

Cum spuneam, l-am primit pe ursul Brumi de Craciun. Mi l-am dorit din toata fiinta. Parca-l vad cum statea pe dulapiorul de la drogherie, singurul magazin de cosmetice din oras.
Cum intrai in magazin, imediat langa usa, erau doua dulapuri cu usi de sticla. Brumi cel auriu statea pe un dulap, iar pe celalalt era fratele sau , un urs maro. La gat avea o panglicuta de satin albastru deschis, semn ca era baietel. Am tras-o pe mama de maneca cu mare insufletire. Era tot ce imi doream de Craciun. Eram topita dupa el. Imi amintesc si acum imaginea lui, sus pe dulap. Ma privea cu ochii mici stralucitori, iar eu nu ma mai lasam dusa din preajma lui. Am rugat-o pe mama zilnic sa ne intoarcem sa-l mai vedem. Ne-am si dus in mai multe randuri. La un moment dat disparuse. Vai, cat am fost de necajita!

Dar a venit Craciunul si l-am gasit sub brad. O, doamne, puteai sa prinzi pasari cu mine, atata eram de bucuroasa.
E singurul dar pe care mi-l amintesc perfect. Am primit eu jucarii an de an, dar Brumi a fost cel mai dorit. In fiecare seara l-am pus inapoi sub brad ca dimineata sa-l gasesc, ca si cum l-as fi primit din nou.
Numele i l-am ales cu ajutorul mamei. L-am adus pe Ursuletul Maro sa faca cunostinta cu el si sa povesteasca amandoi, bucurosi ca acum avea fiecare din ei un prieten.
Cu Brumi aveam voie sa ma joc numai in camera. Avea blana mult mai sensibila decat Ursuletul Maro. Mama il freca din cand in cand cu faina de malai ca sa-l curete si sa redevina auriu.
Incet-incet, a devenit un fel de jucarie de sarbatoare. Iar eu am ramas tot cu Ursuletul Maro.
Pe el puteam sa-l car oriunde dupa mine, sa-l ud, sa-i dau sa manance, sa-l asez in nisip sau in iarba. Era tot la fel.
Iar cu Brumi ma jucam mai rar, serile, inainte de culcare, cand aveam mainile curate.

Stau si ma gandesc cat de incurcate ne sunt sentimentele. Brumi a fost cea mai dorita jucarie si cel mai frumos dar pe care l-am primit in copilarie, totusi Ursuletul Maro, jerpelit si uratel, mi-a fost cel mai aproape de inima.
Sa fie obisnuinta? Nu prea cred. As spune mai degraba ca dragostea pentru Ursuletul Maro se datora peronalitatii sale, atribuita de mine.
El era o jucarie modesta, dar iubitoare si loiala, era acolo tot timpul cand aveam nevoie de el. Puteam sa-i povestesc orice, el ma asculta atent, simtea ce simteam si eu si imi dadea sfaturi intelepte.
Brumi in schimb era aranjat la patru ace tot timpul, statea pe canapeaua din sufragerie mandru de el. Il admiram pentru asta, dar nu la el cautam mangaiere cand eram suparata. Nu era in stare sa ma inteleaga, era mai inabordabil.
Cei mai multi dintre noi nu tinem cont atunci cand pretuim pe cineva de stralucirea sa exterioara. Sa nu credeti ca am innebunit si inzestrez ursuletii cu suflete, dar copil fiind ii percepeam ca pe niste fiinte vii care simt,gandesc si comunica.
Cred ca ar fi cazul sa ne intoarcem incet la reteta, asa ca voi face un indemn pe care mi-l adresez si mie insami.
Impodobiti-va casele de Craciun, imbracati-va in cele mai frumoase haine pe care le aveti, dar sa nu uitati pentru nimic in lume sa va imbracati in sarbatoare si sufletul. Sa straluciti din interior ca stelele pe cer!

Asta va doresc si imi doresc la fel de mult si mie.

Si acum, reteta tortului cu crema de portocale si blat cu nuci caramelizate.

Ingrediente pentru blat (pt. forma cu diametrul de 28 cm):

190 gr zahar
190 gr miez de nuca
2 linguri de faina

6 oua
125 gr zahar
esenta de vanilie naturala
1 praf de sare

Ingrediente pentru crema de portocale:

4 galbenusuri
4 linguri de amidon
400 ml lapte
200 gr zahar
esenta de vanilie naturala
300 gr unt cu 82% grasime

1 portocala mare sau 2 portocale mici

Prepararea blatului:

Caramelizam zaharul la foc mic, il amestecam cu nucile si punem pralinele pe hartie de copt in gramajoare mici.
Dupa ce se racesc, macinam pralinele. Cel mai potrivit este sa folosim o masina de tocat nuci manuala. In robot riscam sa devina o masa cremoasa.
Adaugam 2 linguri de faina si punem deoparte.

V-as sfatui sa pregatiti pe rand trei blaturi din cate 2 oua dupa ce impartiti la trei pralinele. Blatul este lipicios si va va fi greu sa-l taiati in trei, iar blaturile se coc mai repede si mai frumos.
Batem galbenusurile cu 75 gr de zahar pudra pana cand se albesc si cresc binisor in volum.
Albusurile se bat spuma tare cu un praf de sare si cu 50 gr de zahar.
Adaugam o treime din spuma de albus la galbenusuri, apoi restul, amestecand usurel, cu miscari de jos in sus.

Presaram nucile caramelizate peste compozitia de oua, intr-o singura transa. Amestecam cu miscari de jos in sus.

Coacem blatul in forma tapetata cu hartie de copt, in cuptorul preincalzit la 180 gr.C, timp de 30-40 de minute sau pana cand trece testul scobitorii.

Prepararea cremei de portocale:

Batem putin galbenusurile cu zaharul pentru omogenizare. Adaugam amidonul si laptele, putin cate putin.
Fierbem compozitia la foc mic, amestecand continuu pe fundul vasului. Crema este gata cand se ingroasa ca o budinca.
Adaugam untul taiat cubulete, coaja razuita a unei portocale si esenta de vanilie.
Lasam la racit in frigider.

Scoatem crema din frigider inainte de asamblarea tortului si o batem bine cu mixerul ca sa devina pufoasa.
Adaugam incet-incet zeama portocalei, in transe mici, amestecand manual. Dupa ce ati adaugat jumatate din zeama, trebuie sa fiti foarte atente ca nu cumva sa se taie crema de la acidul din zeama de portocale.
Cand observati ca este suficient de usoara, nu mai puneti zeama. Prin amestecarea manuala a cremei putem controla mult mai bine consistenta acesteia, prevenind taierea cremei.

Intrucat aceasta e ultima reteta pe care am pregatit-o pentru voi inainte de Craciun, va doresc Craciun fericit, cu multa sanatate, intelegere si dragoste.
Sa va bucurati de familiile voastre si de toti cei apropiati voua, sa daruiti si sa primiti multe cadouri si ganduri frumoase.

Craciun fericit!